Evenimente sportive

Cupa „Tomordok” – Concurs de schi fond

La începutul fiecărui an se organizează concursuri de schi fond la nivel judeţean, la care participă elevii claselor V-VIII a şcolilor din Mărişel, Râşca, Beliş, Rogojel, Răchiţele, Măguri Răcătău şi Sâncraiu, cu echipe cu câte 8 elevi. Coordonatorii concursului sunt arbitrii Inspectoratului Școlar Județean Cluj. Concursul cuprinde probe individuale, proba de ștafetă și rezultatul final pe echipe.

O etapă a acestor concursuri o constituie Cupa „Tomordok” organizată la Sâncraiu, de către Școala Gimnazială „Ady Endre” Sâncraiu, Consiliul Local Sâncraiu și Asociația Ecologică Silvanus. În cadrul festivităţii de premiere, câştigătorilor sunt înmânate diplome, medalii şi cupe.

Cupa „Tomordok” – Concurs de fotbal

În fiecare an, în cursul lunii mai se organizează în Sâncraiu, Cupa „Tomordok” la fotbal. Competiţia este organizată elevilor în două categorii de vârste: clasele I – IV cu  participarea echipelor școlilor din microregiune și Sâncraiu, iar clasele V – VIII cu participarea echipelor şcolilor din Kecskemét (Ungaria), Lompirt (Sălaj), Izvoru Crişului şi Sâncraiu.

În cadrul competiției în cele două categorii, fiecare echipă joacă cu fiecare, astfel se obține rezultatul competiţiei. Competiţia este finanţată de Fundaţia Communitas, Consiliul Local Sâncraiu, Şcoala Gimnazială „Ady Endre” Sâncraiu și Asociația Ecologică Silvanus. În cadrul festivităţii de premiere, câştigătorilor sunt înmânate diplome, medalii şi cupe, totodată sunt premiați la fiecare categorie: golgeterul, cel mai bun jucător și cel mai bun portar.

Populaţie

Datele demografice provin din datele Recesământului Populației și a Locuințelor din 2011.

Numărul populației stabilă în Comuna Sâncraiu este 1628 persoane. Densitatea populației este de 26,97 locuitori/km².

Distribuirea populației:

  1. pe etnie:
  • 1288 maghiari – 79,12%
  • 336 români – 20,64
  • 1 german – 0,06%
  • 3 italieni – 0,18%
  1. pe culte
  • 1225 reformată – 75, 24%
  • 304 ortodoxă – 18,67%
  • 44 baptistă – 2,70%
  • 21 greco-catolică – 1,29%
  • 18 romano-catolică – 1,1%
  • 16 altele – 1%

Asociaţii

Asociația Ecologică Silvanus

Înființată în anul 2003, având în prezent 47 de membri. Scopurile principale ale asociației sunt: organizarea activităților ecologice, sportive și dezvoltarea turismului. Principalele activități: educație ecologică, Ziua Mondială a Pământului, tabăra ecologică, organizarea conferințelor de mediu, plantări arbori, colectare deșeuri.

Președinte – Péter György-Árpád

Contact:

407515 Sâncraiu nr. 331 – 332, jud. Cluj

Tel: 00 40 264 – 257 588

e-mail: silvanus@sancraiu.ro

Asociația Culturală ”Ady Endre”

Înființată în anul 1994, având în prezent 78 de membri. Scopurile principale sunt: organizarea activităților culturale și educaționale, păstrarea tradițiilor, meșteșugurilor locale, sprijinirea funcționării ansamblului de dansuri populare „Felszeg Gyöngye”. Principalele activități: Zilele Ady Endre, Zilele Comunei Sâncraiu, tabăra de creație, concursuri culturale, educație de dansuri populare, comemorare Sf. Ștefan, comemorare 15 martie.

Președinte – Vincze-Jancsi Tímea

Contact:

407515 Sâncraiu nr. 308, jud. Cluj

Tel/fax: 00 40 264 – 257 593

e-mail: aeke@sancraiu.ro

Asociația Agroturistică Sâncraiu

Înființată în anul 2003, având în prezent 45 de membri. Scopurile principale sunt dezvoltarea turismului rural în comună, organizarea activităților în acest sens, păstrarea tradițiilor, meșteșugurilor locale. Principalele activități: Balul strugurilor, Festivalul Măceșelor.

Președinte – Vincze Kecskés István

Contact:

407515 Sâncraiu nr. 335, jud. Cluj

Tel/fax: 00 40 264 – 257 580

e-mail: davincze54@gmail.com

Composesoratul „Kőhegy”

Înființat în anul 2000, având în prezent 315 de membri. Scopul principal este  gestionarea pădurilor aflate în proprietate.

Președinte – Kismihály Andrei

Contact:

407515 Sâncraiu nr. 329, jud. Cluj

Asociația Crescătorilor de Taurine

 Înființată în anul 2007, având în prezent 106 de membri. Scopul principal este sprijinirea fermierilor care se ocupă cu creșterea animalelor și dezvoltarea acestora.

Președinte – Csáki Zoltán-István

Contact:

407515 Sâncraiu nr. 331, jud. Cluj

 

Religii

Parohia Reformată Sâncraiu

Parohia Reformată Domoşu Horlacea

Parohia Reformată Alunişu

Parohia Baptistă Sâncraiu

Parohia Ortodoxă Sâncraiu

Parohia Ortodoxă Alunişu

Parohia Ortodoxă Domoşu

Parohia Ortodoxă Brăişoru

Parohia Greco-Catolică Brăişoru

Artă decorativă

Zona Călatei, cuprinzând satele dintre Huedin şi Cluj, formează din punct de vedere etnografic o zonă unitară, caracterizată prin frumuseţea şi bogăţia artei populare tradiţionale, în special în ceea ce priveşte sculpturile în piatră şi lemn, broderiile şi ţesăturile. Interpretarea mai strictă a termenului Kalotaszeg se referă la cele aproximativ 20 de localităţi cuprinse între unghiul format de râurile Călata şi Crişul Repede.

Satul Sâncraiu, distins de către Delegaţia Comisiei Europene în România cu titlul de Sat european, se mândreşte de unitatea localnicilor şi de dorinţa lor de a păstra tradiţia moştenită. Satul face parte din zona Călatei, caracteristicile artei populare ale zonei fiind puternic prezente la noi.

Sculptura în lemn a fost şi este meşteşugul preferat de localnici. Podoaba curţii este poarta scundă sculptată în lemn. Numită şi uşa străziise caracterizează cu bogăţia motivelor vegetale stilizate, flori, păsărele, soarele şi luna cu diferite inscripţii.

În cimitirul reformat al satului se mai găsesc stâlpuri funerare de lemn sculptate cu inscripţii specifice zonei.

Casele tradiţionale din Sâncraiu cu pridvoare, reprezintă o adevărată valoare cu faţade din scândură frumos decorate şi pictate.

 Mobilier pictat                                                                               

Interiorul casei prezintă o armonie a culorilor, cea mai importantă încăpere fiind camera tradiţională cu mobilier pictat. Principalele motive decorative sunt: laleaua, dar mai ales trandafirul în diferite stadii de înflorire. Buchetele şi ghirlandele sunt bogate şi în multe alte flori mai mult sau mai puţin stilizate, într-o policromie absolut fermecătoare.

 Cusutul                                                   

De numele lui Gyarmathy Zsigáné Hory Etelka, etnograf şi scriitor (1843-1910), se leagă readucerea în atenţia contemporanilor a meşteşugului cusutului. Este numită şi patroana Călatei, datorită faptului că a repus în valoare cusăturile populare pe care le-a transformat într-o adevărată artă.

Pe pânza ţesută din cânepă, femeile mai talentate desenează, (scriu) motivele tradiţionale de flori, păsărele, arbore etc. Cusutul urmăreşte motivele astfel desenate, forma aceasta fiind cunoscută sub denumirea de cusutul scris.

O altă formă, mai răspândită este cusutul tăiat în cazul căruia motivele urmăresc firele pânzei. Cusăturile originale din zona Călatei sunt monocrome (roşii, verzi, albastre, albe, negre).

Port popular

Portul popular  din Sâncraiu

Portul popular maghiar din sat este caracterizat de puritatea dată de simplitatea şi bogăţia culorilor. Portul a devenit un simbol al localnicilor, contribuind doar la înfrumuseţarea zilelor de sărbătoare.

Locuitorii maghiari din acest ţinut se ocupau îndeosebi cu agricultura şi creşterea vitelor. Relativa ne-productivitate a pământului a făcut ca populaţia să fie nevoită din timpuri străvechi să-şi procure cele necesare traiului şi prin alte mijloace. Astfel, în lunile de vară, ţăranii coborau în grupuri la şes, în Pusta ungară (Alföld) pentru a lua parte la seceriş şi la strânsul recoltei. De aici au împrumutat o serie de elemente de port maghiar de şes.

 

Costum popular  femeiesc

             Portul diferă în funcţia vârstei femeilor. Fetele poartă părul împletit în două codiţe. Pe cap, de la confirmare (vârsta de 14 ani), fetele poartă o frumoasă coroniţă cunoscută sub numele de murună (párta). Aceasta este bogat încărcată cu mărgele colorate, fiind purtată de fete până ce acestea se mărită. În spatele coroniţei sunt ataşate panglici şi noduleţ din mătase. Cămaşa albă largă este pliată pe mâini şi cusută cu aţă roşie la umeri, încheieturi şi în lateral. Cămaşa femeilor mai vârstnice este cusută cu aţă albastră sau neagră. Peste cămăşi se poartă o vestă(pieptar) strânsă şi ornamentată. Catrinţa femeii este bogat ornamentată acoperind fustele. Culoarea fustei de vedere diferă în funcţia sărbătorilor şi este bogat ornamentată la talie. Pe mâna dreaptă fetele poartă un baticmare. Cizmele femeilor sunt negre, dar pot fi şi de culoare roşie. Portul femeilor vârstnice nu acceptă culorile vii. Cum spun localnicii, culorile acestui port sunt sinistre (maro, verde, violet, negru).

 

Portul popular bărbătesc                                                         

           Pe cap bărbaţii au o pălărie cu un penaj divers. Cămaşa albă pliată este simplă, fără modele. Vesta bărbătească poate fi decorată, dar nu este strânsă pe corp. Pantalonii pot fi largi pliaţi care dau aspectul unei fuste acoperite în faţă cu o catrinţă simplă. Cu înaintarea vârstei, pantalonii albi largi sunt înlocuiţi cu pantalonii strâmţi groşi având culoarea gri sau verde. În picioare poartă cizme de culoare neagră.

Iarna dar şi de zilele de sărbătoare, bărbaţii poartă o haină pitorească lungă de postav, un suman lung alb – szür în limba maghiar㠖  care este o haină de stepă, adusă în Transilvania în secolul XIX din Pusta Ungariei, fiind nelipsită, pe lângă buika, din portul bărbătesc al maghiarilor din ţinutul Călatei. Fiind o haina bogat ornamentată, se poartă doar pe umeri, de aceea partea superioară este mult mai largă decât cea inferioară, iar mânecile ajung pana la talie. Reverele şi gulerul mare pătrat ce ajunge în spate până la talie sunt bogat cusute şi decorate cu aplicaţii din postav negru sau colorat. Decoraţiile au şi o încărcătură simbolică. Această haină se încheie în faţă cu o curea, fiind cel mai reprezentativ element al portului popular maghiar din Sâncraiu. În trecut frumuseţea şi somptuozitatea sumanelor se remarcau mai ales în zilele de sărbătoare şi la nunţi, când erau purtate de toţi bărbaţii. Mirele trebuia neapărat să îşi comande până în ziua căsătoriei un szür la un meşter vestit.

Tradiţii

Istoric

Localitatea Sâncraiu apare menţionată ca atare pentru prima dată în lucrarea Despre comunele zonei Kalotaszeg cu locuitori maghiari, despre bisericile din Evul Mediu şi câteva date istorice referitoare la protopopiatul Kolozs-Kalota, având drept autor preotul reformat din Văleni, Mihaltz Elek. Lucrarea a fost publicată în Protestáns Közlöny– Cluj în nr. 31 din 30 iulie 1896. În aceeaşi lucrare se specifică faptul că în 1288 Sâncraiu era proprietatea fiilor Mikola din Mănăstireni, fiind reşedinţa a numeroşi nobili maghiari, în timp ce Zamul era locuit în exclusivitate de ţărani. Cu toate acestea, deoarece foloseau o biserică comună, parohiile Sâncraiu şi Zam s-au asociat chiar din acele vremuri. Aşezarea satelor nu era pe actuala vatră a Sâncraiului, ci pe locul numit în prezent Fântâna Gâştelor, la circa 2,5 km de actuala locaţie în timp ce Zamul se găsea la 2-3 km în direcţia nord, pe drumul ce leagă astăzi Huedinul de Sâncraiu.

În Dicţionarul istoric al localităţilor din Transilvania redactat de Suciu Coriolan la pag.125 se arată că Sâncraiu apare în documente din anul 1337 sub numele de Sacerdos de villa Sencrai, iar apoi la distanţă de 100 ani, în timpul Răscoalei de la Bobâlna este menţionată ca posesiunea Zenthkiral. Abia în 1854 este menţionată forma Kalota – Szent – Kiraly sau Zam – Sân – Craiu.

A doua localitate ca vechime de pe raza comunei Sâncraiu apare menţionată în 1393 (conform lucrării mai sus amintite) sub numele de possessio regalis Jacotelke alio nomine Horthlaka, iar din 1405 sub numele de Jakolthelke – Horlacea, nume de altfel întâlnit şi la 1854.

Localitatea Domoşu, conform aceleiaşi lucrări, apare în documente în anul 1408 sub numele de Villa Damus, iar din 1451 sub denumirea Possessio Damos.

Localitatea Alunişu este menţionată pentru prima dată în documente la 1437 sub numele de possessioMogyoroKerek, având apoi diferite denumiri până la 1854 când este întâlnită sub numele de Mogyorokereke-Alunişu. Această toponimie semnifică prezenţa în aceste locuri a arbuştilor de alun care se mai păstrează şi astăzi, totodată zona se constituie într-o regiune pomicolă importantă pentru această parte.

A cincea localitate este Brăişoru care până în 1963 a aparţinut comunei vecine Morlaca. Brăişoru apare menţionat în documente mai târziu, aşa cum reiese din lucrarea lui Suciu Coriolan, şi anume în 1519, sub numele de Possessio Malomzseg ceea ce certifică prezenţa morilor a căror urme arhitecturale se mai pot vedea şi în prezent.

Aşezare

Comuna Sâncraiu este situată între rama cristalină a Apusenilor reprezentată în vest de Muntele Horaița cu Vârful lui Bogdan 1151 m și Horaiţa 1050 m. Spre Depresiunea Huedinului limita o formează lanţul dealurilor aşezate pe cumpăna de ape dintre râurile Crişul Repede şi Valea Călatei. În prezent în componenţa comunei intră următoarele localităţi: satul Sâncraiu – reşedinţă de comună (aşezat în centru), Alunişu aşezat în partea de vest la 4 km de centru, Domoşu în direcţia est-nord-est la 8 km, Brăişoru înspre nord-vest la 4 km şi Horlacea în direcţia est la 12 km de centru. Comuna Sâncraiu, având o suprafaţă totală de 56,83 km²˛ se găseşte la o altitudine medie de 550 – 600 m, la 56 km de municipiul Cluj-Napoca (reședință de judeţ) şi la 6 km de oraşul Huedin. Drumurile care străbat comuna sunt DN 1R Huedin-Beliş-Albac, DJ 103J Sâncraiu – Alunişu – Săcuieu, DC 126 Sâncraiu – Brăișoru  9 km şi DC 124 Huedin-Horlacea 5,25 km.

 

Relief

Din punct de vedere morfologic regiunea este alcătuită din dealuri cu coame domoale sau plane ce se constituie în martori ai eroziunii manifestate de-a lungul timpului, dealuri ale căror înălţimi oscilează între 1000 m la sud şi 600 m la nord. Între văile principale ale acestor dealuri eroziunea a relevat structura suprafeţelor uşor înclinate în direcţia NV. În partea de NE, pe teritoriul satului Domoşu şi Horlacea, dealurile au forma unor piramide trunchiate (Dealul Turdeanul). Atât aici cât şi înspre nord dealurile prezintă o extindere mai mare sub forma unor plăci care se întind spre Huedin.

 

Hidrografie

Principalul curs de apă este râul Călata ce izvorăşte din masivul cristalin Boroleasa şi din Măgura Călăţelei, afluent al râului Crişul Repede, având o direcţie de la sud-est spre nord-vest, în traversarea satelor Sâncraiu şi Brăişoru. Reţeaua hidrografică este relativ bine dezvoltată şi se datorează în primul rând precipitaţiilor, mai ales în zonele mai înalte de pe teritoriul comunei. Datorită povârnişurilor abrupte şi a geologiei bazinelor văilor formate în special din roci impermeabile, argile şi marne, scurgerea apelor provenite din ploi sau topirea zăpezii se face rapid, cu debite mari care accentuează procesul de eroziune.

 

Clima

În ceea ce priveşte regimul temperaturilor, analizând mediile lunare se constată că temperatura cea mai scăzută este în luna ianuarie (-15°C), iar temperatura cea mai ridicată se atinge în luna iulie (+30°C). Temperatura din zona dealurilor premontane este mai scăzută, media anuală fiind în jur de +6-+8°C.

Ştiri

                                                                                    ANUNŢ

Aducem la cunoştinţă faptul că în baza Legii. 231/2018 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, persoanele interesate pot depune dosare pentru reconstituirea/constituirea dreptului de proprietate, în termen de 120 de zile începând cu 9 august 2018 şi până Ia 6 decembrie 2018.…..mai multe