Biserica Ortodoxă Alunișu
Biserica Ortodoxă din filia Alunișu aparține de Biserica Ortodoxă din Sâncraiu. Este una din frumoasele repere duhovnicești ale zonei. Biserica Ortodoxă din Alunișu se înscrie în tipologia arhitecturii ecleziale ortodoxe transilvănene, păstrând elemente specifice tradiției constructive românești locale. Edificiul este realizat în plan longitudinal, de tip navă, simbolizând corabia mântuirii, motiv frecvent întâlnit în arhitectura bisericească ortodoxă.
Din punct de vedere arhitectural, biserica este alcătuită din altar semicircular decroșat, orientat canonic spre răsărit, conform rânduielii liturgice ortodoxe și naos, locul de închinare al credincioșilor cu intrare laterală. Fațada din spate este dominată de turnul-clopotniță, element reprezentativ al unor biserici din Transilvania. Monumentul îmbină sobrietatea arhitecturii tradiționale rurale cu elemente de influență bizantină și transilvăneană, remarcându-se prin proporții echilibrate, volumetrie armonioasă și caracter unitar.
Interiorul păstrează specificul liturgic ortodox, fiind structurat în jurul iconostasului (catapetesmei), element central de separație între altar și naos, iar ansamblul iconografic și decorativ contribuie la valoarea artistică și spirituală a edificiului.
Prin particularitățile sale arhitecturale, istorice și religioase, biserica reprezintă nu doar un spațiu de cult, ci și un reper identitar și patrimonial pentru comunitatea din Alunișu și pentru zona Protopopiatului Huedin.
Totuși, un lucru important de reținut este că actuala biserică, cu hramul ,,Pogorârea Sfântului Duh’’ nu este prima biserică din Alunișu. Bătrânii satului spun că înainte de aceasta exista o biserică veche de lemn, situată în cimitir, însă fiind destul de mică și erodată de vreme, enoriașii și-au pus drept obiectiv ridicarea unei noi biserici, pe care să o așeze în mijlocul satului.
Nonagenarul Teodor Potra, ne-a lăsat o descriere a eforturilor depuse de credincioși, în anul 1884 ca ,,să coboare biserica din deal, din cimitir’’. Amănuntele despre ridicarea bisericii actuale le-a obținut de la soția preotului reformat, doamna Bányai Pollika din Sâncraiu, care s-a născut în 1840 și a trăit în prima parte a vieții în Alunișu. El spune că s-a dorit o biserică nouă, așa că mai mulți credincioși ai bisericii au reușit cu multă greutate să cumpere două capete de grădină de la Peitirești, locația actuală a bisericii, motivând construirea unei cârciumi, întrucât unii credincioși de confesiune reformată s-au opus construirii unei biserici ortodoxe în centrul satului. După aprobare terenul a fost cedat pentru construcția bisericii și din anul 1884 a fost construită noua biserică.
Prin anul 1926, în urma contractului încheiat cu Avram Cobârzan – curator prim, cu Matei Chiorean din Cubleșul Român, în prezența lui Enea Ramonțian, s-a trecut la realizarea iconostasului. Pictura, a fost realizată de către Petru Crăciun din Huedin, iar biserica era păstorită de preotul Enea Ramonțian.
În anul 1935 a fost extins spațiul bisericii, cu un natrium pentru altar, în acea vreme, Biserica din Alunișu având rangul de parohie, iar Sâncraiu era filie a acesteia.
În cei 142 de ani cât a trecut de la edificarea bisericii s-au făcut mai multe reparații și modificări. Mai întâi, biserica a fost extinsă prin adăugarea absidei cu altarul respectiv, a fost reacoperită și retencuită, iar pictura interioară deteriorată a fost înlăturată, urmând să fie refăcută în perioada următoare.
În jurul anilor 1950, la îndemnul Protopopiatului Ortodox Huedin, în Alunișu s-a constituit gruparea creștină Oastea Domnului, ce își desfășura activitatea în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, pentru a promova și a întări credința ortodoxă din zonă, propunându-și lupta în special împotriva alcoolului, a tutunului și a înjurăturilor.
În anul 1970 s-a efectuat racordul electric la biserică, apoi la 16 aprilie 1974, prin contribuția a 99 de enoriași s-a putut cumpăra în favoarea bisericii, grădina din spatele ei. Din anul acesta până în 1976 s-au făcut diferite donații pe seama bisericii, ca mai apoi la 16 mai 1976 să fie prezent în mijlocul credincioșilor din Alunișu I.P.S. Iustinian Chira Maramureșeanul, cu ocazia resfințirii bisericii și a întâlnirii fiilor satului, în timpul pastorației Părintelui Puriș Ioan. Un alt detaliu al bisericii, îl constituie data de 17 iunie 1984 când, cu ocazia împlinirii a o sută de ani de viață a bisericii, când în parohie erau 76 de familii de creștini ortodocși, s-a dezvelit o placă comemorativă așezată pe zidul bisericii cu următoarele înscrisuri: ,,1884-1984. Astăzi, duminică, 17 iunie 1984 s-a pus această placă comemorativă cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la construirea bisericii Alunișu, județul Cluj’’. Până a anul 2010 s-au mai făcut diferite lucrări de întreținere a bisericii, lucrări de renovare exterioară, s-a refăcut instalația electrică pentru acționarea automată a clopotelor și diferite donații. Tot în anul acesta cu ocazia sfințirii troiței din drum a participat și P.S. Episcop Vasile Someșanul. În cursul anului 2011 s-au înlocuit ferestrele din lemn cu altele din termopan și tot în anul acesta biserica a fost dotată cu instalația de încălzire centrală, iar în 2012 s-au făcut și lucrări de parchetare integrală a pardoselii.
În anul 2016 biserica a fost resfințită beneficiind de o pictură nouă, fiind prezent în mijlocul credincioșilor din Alunișu Î.P.S. Andrei Andreicuț, iar în 2023 a fost înlocuit și sfințit noul iconostas. În momentul de față, în anul 2026 biserica a fost împrejmuită cu pavaj, lucru ce facilitează înconjurarea ei cu ocazia sărbătorii Învierii Domnului.
Dintre preoții care au păstorit în Alunișu, credincioșii îi consemnează pe: Petru Sansan (1924), Petru Bârsan, Gavriil Damian, Teodoru Simula, Demetru Popu, Honoriu Pantea, Romol Ramonțian, Traian Potra, Enea Ramonțian, Ioan Cobârzan (1926-1966), Iosif Ungur (1966-1969), Ioan Puriș (1969-1994), Mihai Căpușan (?-1999), Dănuț Călătean (1999-2019) și actualul preot Eusebiu Rus din 2019 până în prezent.
Privind spre viitor, nădăjduim că această sfântă biserică va rămâne în continuare centrul vieții duhovnicești al comunității din Alunișu, iar credincioșii, rămânând uniți în credință, dragoste și comuniune, vor păstra vii valorile creștine moștenite de la înaintași.Prin unitatea credincioșilor și purtarea de grijă față de sfântul locaș, biserica va rămâne și pe mai departe izvor de lumină, pace și binecuvântare pentru întreaga comunitate.
