Biserica reformată din Sâncraiu
Istoria bisericii este strâns legată de cea a satului. Inițial construită în stil romanic, ea a fost refăcută în stil gotic în secolul al XV-lea. Astăzi, doar portalul vestic amintește de această perioadă. În secolul al XVI-lea a devenit reformată, iar zidul fortificat, care înconjoară biserica a fost probabil construit în secolul al XVII-lea.
Turnul actual datează din 1762. Acoperișul este învelit cu șindrilă și este flancat de patru turnulețe. Cel mai vechi clopot, cunoscut drept „Clopotul lui Matia”, datează din 1481, din timpul lui Matia Corvin. După ce a crăpat în 1994, acesta este expus astăzi în curtea bisericii. În turn se află acum trei clopote, cel mai vechi din anul 1800, iar cel mai nou din 1995. Orga a fost construită în 1876 de Kolonics István.
În urma incendiului din timpul Revoluției din 1848–1849, biserica a fost grav afectată, dar ulterior restaurată cu sprijinul contelui Bánffy Miklós, cel care a donat și coronamentul amvonului. O renovare importantă a avut loc în 1994, când tavanul simplu a fost refăcut în stilul casetat original. Cele 220 de casete (panouri de lemn ornamentate) sunt decorate cu motive specifice Țării Călatei, iar candelabrele și porțile au fost realizate de meșteri locali.
Viața religioasă
Comunitatea reformată numără aproximativ 730 de membri. Duminica au loc două slujbe, la care participă în medie 120–130 de persoane. În timpul săptămânii se țin două slujbe, luni dimineața și sâmbătă seara. În fiecare miercuri are loc o întâlnire biblică în sala parohială.
Activitatea diaconală este organizată de Asociația Femeilor, care desfășoară și întâlniri lunare și evenimente trimestriale. Copiii participă la ore de religie în fiecare sâmbătă, iar tinerii la întâlniri dedicate aprofundării credinței.
Comunitatea are un cor mixt pe patru voci, care participă la sărbători și evenimente religioase.
Între 2000 și 2008 a fost construită casa parohială, iar în 2018 un nou corp de clădire, ambele oferind spații de cazare, contribuind astfel la susținerea financiară a comunității.
